mărțișoare de autor
Am vrut să văd cum arată mărțișoarele primăverii 2021, din ce și cum sunt confecționate, cine sunt oamenii care le fac? Am descoperit astfel că acestea sunt foarte diverse, multe fiind unicate, cu rang de bijuterii și făcute în special de adevărați creatori: designeri, artiști ceramiști și pictori.
Aceștia, pe lângă originalitate și prețiozitate conferită de materiale deosebite, le înnobilează cu propria poveste, uneori fiind o continuare a temelor artistice pe care le au ca preocupare.
Cine a crezut că mărțișorul a rămas o chestie banală, legată cu ață alb-roșu, înseamnă că nu e la curent cu trendul din acest domeniu. Mărțișorul a ajuns o opera de artă în sine, miniaturală ce-i drept, pe care o putem găsi în expoziții, în magazine de design, pe website-uri ale artiștilor sau la târguri dedicate. Și dacă îți propui să oferi un mărțișor cuiva drag, poți alege unul din acesta unicat, creat de autor, mult mai prețios decât cele de duzină, fabricate în China, care de fapt inundă tarabele în aceste zile.
Răzvan Supuran – creatorul de hârtie manuală
Răzvan Supuran a studiat Filosofia. După ce a început o carieră jurnalistică, la Cluj-Napoca și apoi la București, a hotărât să se dedice pasiunii sale – a reînviat meșteșugul producerii hârtiei manuale. La Atelierul de carte de la Muzeul Țăranului Român, unde a activat ani buni, Răzvan a făcut hârtie, tipar manual, legătorie, carte obiect, dar și obiecte decorative sau instalații din hârtie manuală mulată pe corp uman.
De câțiva ani a ales să se mute din București împreună cu familia, într-un sat la poalele Munților Apuseni, la Ribicioara, județul Hunedoara. Acolo a continuat să creeze hârtie manuală cu inserții de plante culese din flora locală.
Face și mărțișoare inedite, cu semințe, care după ce sunt purtate pot fi plantate și înfloresc. Le însoțește și cu texte literare sau poeme scrise de el.
„Mărțișorul
De la răsucirea marțiană la plantarea venusiană
La-nceput a fost răsucirea. Fir alb, fir negru.
De fapt, în cele mai multe folosiri, firele erau maro și gălbui. La împrimăvărare – sigur nu de 1 martie al actualului calendar -, fetele luau câte un smoc de lână deschisă la culoare și unul de nuanță cât mai închisă și le răsuceau între dejte. Atârnau șnururile pe ramurile tinere ale pomilor roditori. Îmi imaginez că făceau fiecare pas al ritualului într-o anume zi, la un anume ceas.
Din ritual a rămas semnul. Șnur alb-roș, legat musai de ceva cât mai cochet. De la lână la mătase artificială, de la ramurile pomilor din propria livadă la obiecte artificiale vehiculate comercial. Semnul s-a făcut simbol. Simbolul – modă. Acestea nu-s tradiții, ci trădări.
Împletite două fire, ce ar putea să iasă? Ceva nou. Adică, gestul în sine e însămânțare – mai mult sau mai puțin simbolică. Am născocit mărțișorul plantabil prin 2007. Am pus grâu, neghină, trifoi, semințe de flori, de copaci, de legume și de plante exotice. Le-am făcut ca pe niște cărticele în miniatură sau ca simple bucăți de hârtie plantabilă.
Anul acesta am făcut numai cu semințe de flori sălbatice de câmp. Culese de pe una dintre ultimele văi de munte virgine ale continentului.
Celelalte cuvinte despre mărțișoare sunt poezii.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu