vineri, 1 ianuarie 2010

anotimpurile atelierului

Cine este Atelierul de Carte? 8 ani de faceri şi de prefaceri ale hârtiei manuale în singurătăţi şi apoi printre oameni. Sub un singur nume. Acelaşi de la bun început pentru bunul mers. Atelierul de Carte. Un proiect început din grijă, atenţie, conştientizare faţă de hârtie şi de meşteşugul care a făcut-o posibilă. Meşteşugul se învaţă şi se poartă mai departe. Dai şi altora. Precum o limbă. O limba vie, vorbită în mii de graiuri, scrisă pe infinituri de hârtii. Poţi să conservi un meşteşug, dar ce faci cu o bucată de hârtie? O înrămezi? O ascunzi pe rafturi printre alte lucruri? O împătureşti şi o bagi în caseta cu bijuterii de ocazie? Şi ce faci când nu mai ai loc pe pereţi, pe rafturi, printre amintirile de preţ? Arunci fără regrete sau reciclezi cu folos în folosul tău, al spaţiului verde, al pădurilor care nu se mai văd de copacii care nu mai sunt. Aşa a început Atelierul de Carte. O idee s-a continuat cu o alta, o mână a venit în ajutorul celeilalte şi primele hârtii au început să apară: născute din vegetale sau renăscute din surorile lor reciclate. Cu respect, cu răbdare, cu bucurie. Prin facerea de hârtie manuală. Mai întăi în Târgu Mureş (2002) şi apoi cătinel în Bucureşti (2005). Târgurile au început timid să o prezinte, oamenii au început sfios să (se) întrebe: ce este hârtia manuală? ce înseamnă manual? la ce e bună? ce fac cu ea dacă o cumpăr? cât de mult aduce cu o sugativă?! Reacţii colecţionate de-a lungul anilor de târguri şi expoziţii în Bucureşti. Editurile şi copiii au fost primii mari curioşi şi “utilizatori” ai hârtiei manuale. Editura Paideia în parteneriat cu Atelierul a făcut o serie de ediţii bibliofile pe hârtie manuală. Copiii au descoperit că acuarelele se combină într-un fel anume pe hârtia asta groasă, ca o sugativă (2006). Un hârtier are întotdeuna răbdare, multă răbdare, căci hârtia iese după vrerea ei şi se continuă în faceri cu lemn, plante, fier, pânză, textile, răşini după fibrele-i mişcătoare, nestatornice. Greu de ţinut în frâu, bună de pus în muzeu. Sala Hrana. Muzeul de la Şosea. Locul în care Atelierul de Carte şi-a găsit firesc rădăcinile şi şi-a deschis porţile către lume (2008) prin cursuri de hârtie manuală, legătorie şi tipar manual. Cunoştinţele de bază se află prin fapte, nu vorbe, lăsând mâinile să lucreze. Cele 4 întâlniri săptămanale urmează paşi întru “simpla” înţelegere a hârtiei: ce este şi cum se face hârtia manuală? unde şi cum se intersectează hârtia cu alte inserţii? ce alegi să aşterni şi să(-ţi) spui prin text şi imagine pe o hârtie făcută de tine? Cursurile se finalizează cu o carte-obiect legată manual şi ştanţată pe copertă. Cum faci cea mai bună carte de vizită a Atelierului fără să risipeşti hârtie? Îmbraci în hârtie manuală cabina de proiecţie din curtea muzeului (2009). Trecută deja printr-o toamnă ploioasă, o iarna geroasă, o primăvară vântoasă, cabina arată la fel de bine ca în ultima zi de lucru. Pariul pus pe unirea fibrelor de celuloză din hârtie şi din lemn într-un întreg indisolubil nu va cunoaşte reversul. Ultima facere a atelierului? Construirea unei case. Fără mistrie. Numai apă şi hârtie. (2010).